PASTILA PENTRU SUFLET

Gândul zilei

„Nu-i dispreţui pe păcătoşi pentru neajunsurile lor, pentru ca să nu fii tu însuţi ispitit de aceleaşi neajunsuri în care sunt ispitiţi ei”-  Sfântul Isaac Sirul.

Știai că?

Foloasele rugăciunii – Sfântul Grigorie Palama numește rugăciunea calea vieții veșnice, începutul viețuirii virtuoase, măsura vieții duhovnicești, mijloc de cunoaștere a lui Dumnezeu, şi izvorul tuturor faptelor bune, prin care vine harul Sfântului Duh, care curăță şi sfințește toate cugetările şi simțurile spre împlinirea poruncilor lui Hristos. Cel ce învață pe om rugăciunea neîncetată este însuși Duhul Sfânt, care îi face acest dar celui ce se roagă, cu următoarele foloase duhovnicești:                                                                                                                                      

Despătimirea, iluminarea și îndumnezeirea sunt treptele desăvârșirii vieții duhovnicești, urmare rugăciunii neîncetate: „Cel ce își curăță trupul său prin înfrânare, îşi face din mânie şi poftă izvor de virtuți prin iubire dumnezeiască şi își prezintă mintea lui Dumnezeu, purificată prin rugăciune, acela dobândește şi vede în sine harul promis celor curăți cu inima.”

Sfințirea trupului este așadar efectul rugăciunii neîncetate care atrage pe Duhul Sfânt să Se sălășluiască în întreaga ființă a omului: „La cei ce și-au înălțat mintea la Dumnezeu şi sufletul la poftirea Lui, se transferă şi trupul, se înalță şi se bucură şi el de comuniunea cu Dumnezeu; devine şi el posesiune şi locaș al lui Dumnezeu.”

Rugăciunea sporește frica de Dumnezeu și-l păzește de păcat, îl împacă pe om cu Dumnezeu, moment în care frica se preface în iubire şi durerea rugăciunii în bucurie, răsărind în noi floarea iluminării din care răzbate ca un miros contemplarea tainelor lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.

Pe măsura iluminării minții în har şi a cunoașterii prin vedere directă a slavei lui Hristos, dragostea şi căldura inimii cresc odată cu bucuria unirii fără de amestecare cu Hristos în lumină.

Pe lângă darul nepătimirii, a vederii slavei dumnezeiești şi a îndumnezeirii omului, prin rugăciune omul primește şi celelalte daruri şi harisme ale Duhului Sfânt, prin care Dumnezeu lucrează în Biserică pentru întărirea comuniunii de iubire între credincioși, cum ar fi: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5, 22-23), care reprezintă roadele Duhului Sfânt şi arvuna vieții celei veșnice.

Pilda zilei

Mărturisirea

Un monah odată a mers la Sfîntul Arsenie şi i-a mărturisit că el la citirea Sfintelor Scripturi niciodată nu simte puterea cuvintelor citite, şi nici o dulceaţă în inimă.

Marele sfînt i-a zis: „Fiul meu, nu te tulbura de acestea, ci doar citeşte înainte! Am auzit grăindu-se că atunci cînd descîntătorii de şerpi îşi rostesc vrăjile lor, ei înşişi nu înţeleg nimic din cuvintele pe care le rostesc, dar şerpii, auzind acele rostiri, le simt puterea şi se îmblînzesc. Aşa este şi cu noi, oamenii, atunci cînd neîncetat avem pe buze cuvintele Sfintei Scripturi: deşi nu simţim cu inima puterea cuvintelor, duhurile necurate tremură şi fug, căci nu pot suferi cuvintele Duhului Sfînt.” Da, fiule, nu te tulbura, ci doar citeşte înainte! Duhul Cel Sfînt, Care a scris aceste dumnezeieşti cuvinte prin bărbaţi de El insuflaţi, va auzi acele cuvinte, le va înţelege şi va grăbi în ajutorul tău. Adică: Cel pe Care tu Il chemi în ajutor va înţelege, iar cei pe care voieşti să-i alungi de la tine vor înţelege şi ei. Şi amîndouă ţintele ţi le vei atinge.”

 

Sursa: Realitatea Spirituala

ARTICOLE RECOMANDATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele știri