Gândul zilei
„Schimbarea la Faţă a Domnului este începutul îndumnezeirii firii umane prin experienţa luminii dumnezeieşti sau a harului sfinţitor şi îndumnezeitor.” – Sfântului Grigorie Palama
Știai că?
Muntele Tabor, locul Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos, se află în Galileea de Jos, la capătul de nord-est al Văii Iezreel, la 17 km depărtare de Marea Galileei şi 9 km de Nazaret, iar vârful cel mai înalt atinge 575 m deasupra nivelului mării. Mai este cunoscut sub numele de Har Tavor, Itabyrium, Jebel et-Tur (în arabă, Muntele Taurului) şi Muntele Schimbării la Faţă a Domnului. Muntele Tabor a avut un rol important în istoria biblică şi este pomenit de mai multe ori în Sfânta Scriptură. Locul este menţionat prima oară când Isus Navi împarte Pământul Făgăduinţei celor 12 seminţii ale lui Israil, fiind pus ca hotar între 3 seminţii – Zavulon, Isahar şi Neftalim. Potrivit Tradiţiei Bisericii, aici a pustnicit Melchisedec, preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Apoi, este ales de Devora, Proorociţa şi Judecătoarea poporului lui Israil, ca loc pentru bătălia dintre evreii aflaţi sub conducerea lui Varac şi armata lui Iavin, împăratul Hanaanului, comandată de Sisara. Mult mai târziu, în zilele celui de-al doilea Templu din Ierusalim (a cărui construcţie a fost terminată în anul 515 î.Hr.), Muntele Tabor era unul dintre vârfurile de pe care se obişnuia să se aprindă focuri, pentru a vesti satelor din nord sărbătorile şi lunile noi.
Pilda zilei
Pusnicul
Pustnic văzu odată într-o pădure un șoim. Pasărea ducea spre cuibul său o bucată de carne, sfâșie carnea în multe bucățele și începu să hrănească cu ea un pui de cioară rănit.
Pustnicul se minună de faptul că un șoim hrănea un pui de cioară și se gândi:
„Dumnezeu mi-a dat un semn. El nu uită nici măcar un pui de cioară rănit. Dumnezeu a făcut ca acel șoim înspăimântător să hrănească o pasăre lipsită de ocrotire dintr-o altă specie.
Înțeleg de aici cum Dumnezeu dă tuturor ființelor cele de care au trebuință, și noi ne preocupăm într-atât de noi înșine…
De acum încolo voi înceta să mai am grijă de mine!
Dumnezeu m-a făcut să pricep ce am de făcut.
Nu am să-mi mai caut de mâncare!
Dumnezeu nu lasă în părăsire pe nici una dintre creaturile sale, nu mă va abandona nici pe mine.”
Zis și făcut: se așeză acolo în pădure și nu se mai clinti din loc, se ruga și iar se ruga, nu făcea nimic altceva. Rămase astfel timp de trei zile și tei nopți, fără a bea vreun strop de apă sau să ia vreo îmbucătură de mâncare. După aceste zile, pustnicul era atât de slăbit încât nu mai era în stare nici să ridice mâna. Cum era așa lipit de putere, adormi. Și iată că în vis i se arată un înger. Îngerul îl privi cu tristețe și grăi:
„Este adevărat că semnul era pentru tine. Dar tu trebuia să înveți a urma pilda șoimului, nu pe cea a ciorii!.”
Tradiții și superstiții
Sărbătoarea este numită și Pobrejenia (a ocărî, a certa, în limba slavonă). Nu este bine să te cerți și nici să fii certat în această zi, mai ales cu familia sau prietenii, fiindcă vei fi supărat tot anul.
Se consideră că ziua de 6 august marchează cumpăna dintre vară și toamnă. Din acest moment, frunzele încep să se îngălbenească, apele să se răcească, iar păsările călătoare să-și pregătească plecarea în țările calde. Pentru munca de câmp, ajunul sărbătorii este ultima zi când se cosește fânul.
Se spune că cei care au un anumit viciu și se roagă în această zi să scape de patimă, au foarte mari șanse să se vindece.
Cine spală haine și nu ține cont de sărbătoare, va fi năpădit de insecte precum păduchii sau ploșnițele. Fetele trebuie să evite să-și spele părul, fiincă nu va mai crește, cum nu mai crește nici iarba.
Tradiția spune că dacă vei călători în această zi, există riscul să rătăcești drumul înapoi spre casă. Dacă femeile însărcinate țin cont de această sărbătoare și postesc au partea de o naștere ușoară și de copii sănătoși.
6 august este singura zi din postul Sfintei Mării când credincioșii au dezlegare la pește, cu prilejul sărbătorii Schimbarea la Față a Domnului.
Această sărbătoare este una deosebită pentru județul Neamț, deoarece reprezintă hramul Muntelui Ceahlău. În fiecare an, pe 6 august, mii de pelerini urcă Muntele Ceahlău la Mănăstirea cu hramul „Schimbarea la Față”. Preț de o zi, Muntele Ceahlăul devine un Munte Tabor al Transfigurării umane și a mărturisirii credinței ortodoxe.
Sursa: Realitatea Spirituala