PASTILA PENTRU SUFLET

Pilda zilei
Timpul salvării

Un călugăr bolnav de vreo 30 de ani era ținut la pat. Nu se putea ridica decât puțin, cu ajutorul unei pârghii legate deasupra patului. Se ruga lui Dumnezeu să-l ia, pentru că nu mai putea îndura pe pământ suferința aceasta pe care o răbda de 30 de ani.
 Să-l ia Dumnezeu. Și dormind el, a venit un înger în vis și i-a spus:
„Dumnezeu ți-a auzit rugăciunile și m-a trimis să stau de vorba cu tine. Ai făcui niște greșeli mari, rămase nepocăite, de aceea ți-a fost dată suferință această aici pe pământ, ca să nu fii pedepsit dincolo. Dar Dumnezeu îți propune o învoială: Vrei să petreci trei ceasuri în iad sau încă 30 de ani aici pe pământ în această suferință?”
 A stat omul și s-a gândit: oricât de lungi ar fi trei ceasuri în iad, sunt mai scurte decât atâția ani de suferință pe pământ, pe care n-o mai pot îndura. I-a spus îngerului:
„Accept să mă duci trei ceasuri în iad.„
Îngerul l-a lut de mână, și l-a dus în împărăția întunericului, și l-a lăsat acolo. Și acolo au început suferințele. Și a stat un ceas, și a stat trei, dar îngerul n-a mai venit. Și a stat 3 zile, și 3 ani, și 30 de ani și 300 de ani, după socoteala lui, și îngerul n-a mai venit.
La un moment dat, când își pierduse orice nădejde, apăru în fața lui o lumina. Ridicând ochii îl văzu în sfârșit pe îngerul lui Dumnezeu care îl privea zâmbind. El nu mai avea puterea să se bucure.
Îngerul l-a întrebat: „Dar de ce ești atât de trist?”
El a răspuns doar atât: „Nu credeam că și îngerii lui Dumnezeu mint!”
– „Cum adică să mintă?”, se prefăcu îngerul a-l întreba cu mirare.

– „Mi-ai spus că vei veni după trei ceasuri să mă scoți de aici, și iată, au trecut 300 de ani și m-ai uitat.”
Atunci îngerul se uită cu bunăvoința la el și-i spuse:
„Te înșeli amarnic dragul meu. N-a trecut decât un ceas, și mai ai două.”
Atunci omul se agață de aripa îngerului și-l imploră: „Îngere al lui Dumnezeu, ia-mă, du-mă de aici și lasă-mă pe pământ cu suferințA mea nu 30 de ani, ci 300 de ani, dar nu mă mai lăsa aici!”
Și îngerul l-a luat de mâna și i-a spus: „Dumnezeu s-a îndurat de rugăciunile tale și te-a eliberat.”
În clipă aceea s-a trezit. Ceasul de pe noptieră arată că trecuse o ora de când adormise.
În iad, o oră a fost cât trei sute de ani. – IPS Antonie Plămădeală.

Sursa: Realitatea Spirituala

ARTICOLE RECOMANDATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele știri