România intră în anul 2025 cu o statistică de coșmar, care arată că unul din trei români va primi un diagnostic de cancer de-a lungul vieții. Situația este cu atât mai gravă cu cât țara noastră rămâne la coada Europei când vine vorba de prevenție, iar pentru oamenii de rând, mai ales cei de la țară, un simplu control medical a ajuns să fie un lux pe care nu și-l permit.
În lipsa unor programe naționale serioase care să funcționeze, mii de români își pun speranța în inițiativele private. Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) a pornit pentru al 12-lea an la rând caravana „Nu am făcut destul”, încercând să ducă medicii acolo unde statul a uitat să o facă: în satele uitate de lume.
Cifrele sunt pur și simplu alarmante. Doar puțin peste 6% dintre femeile din România se testează pentru cancerul de col uterin, ceea ce ne plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană. La fel de prost stăm și la depistarea cancerului mamar, unde mai puțin de 10% dintre femei ajung să facă screeningul necesar. În ceea ce privește cancerul colorectal, testarea este aproape inexistentă. Această lipsă de interes a autorităților se traduce direct în numărul mare de decese, România fiind printre țările cu cea mai mare mortalitate din cauza cancerului.
Falia dintre oraș și sat este uriașă. Aproape jumătate dintre români trăiesc în mediul rural, unde serviciile medicale lipsesc cu desăvârșire. Cezar Irimia, președintele FABC, spune că oamenii ar vrea să aibă grijă de sănătatea lor, dar nu au cum. Distanța mare până la oraș, lipsa banilor și a transportului îi condamnă pe mulți la suferință.
Medicii care au mers cu caravana prin sate au descoperit o situație tragică. Peste jumătate dintre femeile consultate nu făcuseră niciodată o ecografie mamară, iar o treime nu știau ce înseamnă un test Papanicolau. Mai mult, aproape toți cei de peste 50 de ani nu se testaseră niciodată pentru cancerul colorectal.
Statul român investește o sumă ridicolă pentru prevenție, de doar 24 de euro pe cap de locuitor, de aproape 20 de ori mai puțin decât țări precum Germania. În timp ce vesticii reușesc să aducă la analize majoritatea populației și să salveze vieți, la noi depistarea bolii la timp rămâne o raritate, iar pacientul este lăsat să se descurce singur într-un sistem care pare să fi capitulat.