Știai că?
Anafora este, în cultul creştin ortodox Marea Rugăciune a Sfintei Jertfe din rânduiala Sfintei Liturghii, în cursul căreia are loc sfinţirea Darurilor. Ea începe cu adresarea către Dumnezeu-Tatăl, ca Ziditor al lumii, continuă, recapitulând pe scurt opera mântuitoare realizată de Dumnezeu-Fiul (anamneză) şi sfârşeşte prin invocarea Pogorârii Sfântului Duh, pentru sfinţirea Darurilor noastre de pâine şi vin şi prefacerea lor în Sfântul Trup şi Sânge al Domnului. În timpul acestei rugăciuni este trasă dvera şi sunt închise uşile împărăteşti, iar preotul se roagă în genunchi înaintea Sfintei Mese. Anaforaua este centrul Liturghiei creştine. Ea a însemnat iniţial înălţare, ridicare, ca apoi să ia înţelesul de jertfă, ofrandă, pentru că oferirea jertfei se face prin ridicarea, înălţarea şi legănarea darului de jertfă. În rânduiala Liturghiei ortodoxe, Anaforaua numeşte tot şirul de rituri şi rugăciuni citite de preot. Rugăciunile care compun Anaforaua sunt: Rugăciunea de laudă şi de mulţumire de la început, adică Marea Rugăciune euharistică, în care se face o rememorare a istoriei mântuirii omului de la creaţie până la mântuirea lui prin jertfa de pe Cruce şi învierea Domnului.
Pilda zilei
Cei doi ologi
Erau doi ologi care cerşeau la drum.
În vremea aceea, s-a pornit un alai bisericesc cu o icoană făcătoare de minuni.
Un credincios, văzând pe cei doi ologi, le-a zis:
– „Ca să vă tămăduiţi de neputinţa voastră, staţi în calea acestui alai sfânt şi icoana făcătoare de minuni are să se milostivească şi de voi.”
Auzind acestea, unul din ologi a zis celuilalt:
– „Ce zici? Dacă ne tămăduim, cine ne mai dă bani? N-ar fi mai bine s-o ştergem şi să rămânem tot ologi??”
Şi plecară de acolo.
Aşa se întâmplă cu mulţi din creştinii noştri. Mulţi se feresc din calea vindecării sufletului lor, rămânând în ?ologeala lor de mai înainte. Mulţi fug de biserică şi de cele ale sufletului, stând într-o viaţă de nepăsare şi de păcat.
Sursa: Realitatea Spirituala